Asigurari medici
Un medic timorat, ingrozit de raspunderea profesionala, va aborda cele mai putin riscante procedee, care, adesea, sunt si cele mai putin utile. Se poate intampla, din dorinta de a nu fi ferm, sa te transformi intr-un doctor cumsecade, care nu risca, nu greseste, dar si ajuta putin. Obsesia raspunderii determina inhibitie profesionala, care duce la neacceptarea riscurilor utile bolnavului. Putem considera responsabilitatea profesionala a medicului ca o parte a personalitatii, ca o luare de atitudine prin care el isi realizeaza imaginea morala.
Sistemul medicinei liberale a generat ideea inlocuirii responsabilitatii medicale clasice cu un sistem de asigurari pentru incertitudinile medicinei si pentru lacunele practicii medicale.
Populismul actual, euforia populatiei, dar si a corpului medical prea putin informat, lipsa de rutina a legislatorilor fac sa nu se ia in consideratie dificultatile practicii medicale si sa se accepte solutii gresite.
Insuccesele sau esecurile medicale sunt situatiile in care prejudiciul datorat bolii sau complicatiilor ei nu au putut fi stapanite de medic. In situatiile de esec sau insucces, constiinta celui prejudiciat poate fi influentata (manipulata) de apartinator, reprezentanti legali sau de reprezentanti ai presei, determinand urmari periculoase.
Maniera traditionala de evaluare a responsabilitatii medicale vizeaza persoana care a comis in mod direct eroarea. Din aceasta perspectiva, daca se intampla ceva rau este pentru ca cineva nu a facut ce trebuia, cand trebuia, unde trebuia sau cum trebuia; asadar, este vorba despre optiunea strict personala a unui individ sau a unui grup de indivizi care a uitat, a confundat sau a neglijat din nepasare, imprudenta, indiferenta sau lipsa de motivatie.
In acest context, maniera de prevenire si rezolvare este inculcarea fricii de pedeapsa. In functie de maniera de evaluare a cazurilor de malpraxis si de rezolvare a acestora, in Europa se pot identifica doua grupe de sisteme: sisteme bazate pe ideea de greseala (fault systems) si sisteme care nu se bazeaza pe ideea de greseala (no-fault systems).
In Romania, abordarea responsabilitatii medicale, in prezent, este incoerenta, fara un fundament teoretic si, de aici, fara consistenta practica. Pacientul roman, ca si medicul, nu cunoaste procedurile si, mai grav, nici autoritatile si mass media nu il indruma corect.
Existenta numai a sistemului de indemnizatie bazat numai pe greseala obliga pacientul sa urmeze strict calea judecatoreasca, care este de lunga durata (in Europa, in medie, 3,5 ani), costisitoare si, de aici, gradul crescut de insatisfactie al pacientului, dar si al medicului care este tracasat in acest interval de timp.
De nenumarate ori, specialistii in asigurari au subliniat faptul ca romanul nu are educatia necesara in aceasta problema. Daca nu ar exista legile care sa ii constranga sa incheie polite de asigurari medici, cel mai probabil, numarul celor asigurati in prezent ar fi cu mult mai mic.
Potrivit legii, personalul medical nu este raspunzator pentru daunele si pentru prejudiciile produse in exercitarea profesiunii cand acestea se datoreaza conditiilor de lucru, dotarii insuficiente cu echipament de diagnostic si tratament, infectiilor dobandite de pacient in cursul spitalizarii pentru o alta afectiune. La fel se intampla si daca apar complicatii si riscuri, in general, acceptate, ale metodelor de investigatie si tratament sau daca medicul respectiv actioneaza cu buna-credinta in situatii de urgenta, in limita competentei sale.
